Efecte ale educaţiei timpurii pe termen lung
1. Copiii care au beneficiat de educaţie timpurie de
calitate se simt mai atraşi de şcoală, manifestă atitudini pozitive faţă de
învăţare, obţin rezultate mai bune, sunt motivaţi şi doresc să finalizeze
întregul parcurs şcolar, ceea ce duce la scăderea absenteismului, creşterea
ratei de şcolarizare şi reducerea abandonului şcolar.
2. Educaţia timpurie contribuie la egalizarea şanselor
copiilor (copiii în situaţii de risc, care provin din medii socio-culturale dezavantajate,
cei care prezintă dizabilităţi sau aparţin unor grupuri etnice minoritare), la
progresul acestora şi ulterior la integrarea în societate.
3. Educaţia timpurie contribuie substanţial la realizarea
idealului paideic prin factorii implicaţi:
·
calitatea personalului din grădiniţă;
·
mediul educaţional organizat pe centre de activitate/
interes;
·
numărul de copii din grupă;
·
calitatea proiectării demersurilor instructiv-educative
la nivel macro şi micro (demers personalizat, care presupune elaborarea de instrumente
didactice de interpretare personală a programei şcolare în funcţie de contextul
educaţional).
Jocul
reprezintă cea mai importantă sursă de învăţare pentru copii,este activitatea
care îi ajută cel mai mult şi eficient să înveţe. Prin joc copiii învaţă să
interacţioneze cu ceilalţi, să exploreze mediul, să găsească soluţii la
situaţiile problemă, să îşi exprime emoţiile, să achiziţioneze cunoştinţe şi
abilităţi care îi vor fi necesare pentru adaptarea la cerinţele şcolii.
Copilul are
nevoie nu numai de sprijin şi îndrumare, ci şi de libertate şi
initiativa
personala iar educatorul trebuie să înţeleagă, să accepte şi să încurajeze
modalităţile specifice prin care copilul achiziţionează cunoştinţe: imitare,
încercare şi eroare, experimentare.
Prin excelenţă, jocul constituie cadrul
specific unui antrenament al spontaneităţii şi al libertăţii de expresie, un
stimul important în cultivarea receptivităţii şi sensibilităţii, a mobilităţii
şi flexibilităţii psihice. E plin de promisiuni şi surprize, poate să se
dezvolte liber, dar când intervine controlul, jocul se încheie.
Copiii care
se joacă par a fi inepuizabili, pierd măsura timpului, fiind absorbiţi cu totul
de joc, căci resimt jocul ca ceva interesant, atractiv, frumos. Astfel se poate
explica refuzul copiilor de a întrerupe jocul „De-a magazinul”, „De-a şoferii”,
„De-a animalele din pădure”, „De-a piaţa de flori” când le propunem o
activitate în alt centru pentru a rezolva, de exemplu, sarcini matematice, a
picta, a scrie semne grafice sau a tăia cu foarfecele.
Dezvoltarea cognitivă este cea care
oferă copilului posibilitatea utilizării regulilor şi procedeelor de joc. Dacă
jocurile practice şi manipulative (de explorare şi manipulare a obiectelor)
sunt specifice copiilor până la 2 ani, după această vârstă evoluează
capacitatea copilului de a discrimina între planul real şi cel imaginar şi se
modifică structura jocului (subiect, scop, reguli, roluri) şi apar jocurile
simbolice şi jocurile cu reguli. În concepţia lui Jean Piaget, jocul simbolic
are ca principală funcţie asimilarea realului la ,,eu”, favorizând astfel
retrăirea într-un mod specific a ceea ce l-a impresionat mai mult pe copil.
Jocul are menirea de a transforma realul la nivelul posibilităţilor şi
trebuinţelor Eului. Copiii îşi creează o lume a lor cu ajutorul căreia încearcă
să înţeleagă realitatea, rezolvă probleme pe care le întâlnesc în viaţa de zi
cu zi, repetă, reinterpretează şi retrăiesc experienţe. Îşi iau rolurile în
serios când sunt singuri, cu alţi copii sau cu un adult care se implică în joc
şi improvizează, trăindu-şi rolul asemeni unei persoane, animal sau al unui
lucru real.
Copilul până la 3 ani este captivat de
jocul cu obiecte şi mai puţin capabil de a-şi corela propria activitate cu a
celorlalţi copii, motiv pentru care se joacă singur chiar dacă este în compania
altor copii.
Acest fapt a dat naştere uneia din
cele mai cunoscute teorii, cea a egocentrismului, susţinută de Jean Piaget,
care explică natura jocului izolat al copilului. Copiii din grupa mică
preferă rolurile singulare, active, principale şi când se joacă „De-a medicul”
se joacă izolat cu trusa medicală şi păpuşa sau în interacţiune cu un alt copil
din apropiere, de obicei de acelaşi gen, dar care e implicat într-un alt joc.
Treptat, se dezvoltă abilităţile sociale
şi copilul începe să interacţioneze simultan cu mai mulţi copii, cooperează
având o preocupare comună în joc: construiesc un garaj, merg la picnic, merg la
piaţă, la supermarket. Ei propun roluri şi acţiuni care trebuie incluse în joc,
creează scenarii, iniţiază jocuri noi „De-a manechinele”, „De-a bucătarii”,
„De-a prinţesele”, „De-a Frumoasa Adormită”, „De-a spectacolul”.
Uneori, jocul de rol urmează ceea ce adulţii ar numi o înlănţuire logică a
evenimentelor, alteori însă, ocul deviază şi urmează căi neaşteptate dictate de
fantezia copiilor. Jocul cu roluri permite copilului să eerimenteze o
varietate de comportamente, dar şi consecinţele acestor comportamente.
După 4 ani, copiii
stabilesc reguli, încep să devină preocupaţi pentru concordanţa cu realitatea
transpusă în joc a acţiunilor ludice şi a succesiunii acestora, precum şi
pentru păstrarea ordinii şi conduitelor civilizate în timpul jocului. De
exemplu, când e afişat la magazin ÎNCHIS, nimeni nu are voie să intre aşa cum
toţi trebuie să intre la „Grădina Zoologică” improvizată la Centrul de
Construcţii, prezentînd biletul la intrare.
La copiii mici
jocul cu subiecte din poveşti se realizează dintr-o succesiune de scene care nu
au legătură între ele, au un număr redus de personaje, sunt bogate în acţiune
şi mai sărace în dialog. La celelalte grupe, copiii au nevoie de
costumaţie, redau mai exact momentele poveştii, reproduc dialogul în
concordanţă cu acţiunea, îşi amenajază cadrul de desfăşurare. Astfel, în jocul
„De-a Scufiţa Roşie”, fetiţa poate să nu aibă ceva roşu pe cap, dar are un
coşuleţ şi se întâlneşte cu lupul. Preşcolarii mari îşi caută o căciuliţă
roşie, execută mişcări imitative şi reproduc dialogurile urmând firul epic al
poveştii.
MICII ACTORI AI GRUPEI MICI
SUNTEM MICI, DAR ECOLOGISTI!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu