Trăsăturile
de personalitate ale copiilor, variabile importante în dezvoltarea autonomiei
Părinţii şi
educatoarele conlucrează în procesul de cunoaştere a trăsăturilor de
personalitate ale copilului pentru a interveni eficient în educarea autonomiei
acestuia. În majoritatea cazurilor, copiii parcurg pas cu pas etapele
dezvoltării depăşind cu succes dificultăţile inerente vârstei. Uneori însă,
intervin probleme delicate în educarea copiilor, iar familia se poate simţi
depăşită şi atunci intervine inadecvat în rezolvarea problemelor prin pedepse
exagerate, prin abuz emoţional sau fizic, prin neglijare etc. Este cazul
copiilor cu un comportament dificil sau provocator: copilul puternic sensibil,
autoabsorbit, sfidător, neatent şi activ agresiv („Copilul provocator“ Stanley
Greenspan, prof. psihiatru în ştiinţa problemelor de comportament, şi pediatru
la Spitalul Universitar George Washington, SUA.) Pentru a putea lucra cu aceşti
copii, este nevoie de multă grijă, efort şi sensibilitate.
Stimularea verbală şi nonverbală realizată de părinţi
are o influenţă importantă în dezvoltarea intelectuală, socială si emoţională a
copilului. Calitatea comunicării de la părinte la copil poate fi mai puţin
importantă decât gradul în care ei reuşesc să susţină conversaţia în dublu
sens. Accesul la foarte multe jucării se consideră că este mai puţin important
decât modul în care copilul, cu ajutorul părintelui, poate fi încurajat să
exploreze obiectele şi relaţiile spaţiale din mediul său natural.
Disponibilitatea
cărţilor în casă şi modul în care părinţii ştiu să-şi ajute copilul să înveţe
să citească sunt factori importanţi în rapiditatea deprinderii cititului.
Exprimarea emoţiilor pozitive este percepută ca un element esenţial pentru
iniţierea interacţiunilor cu ceilalţi, pentru capacitatea de a rezolva în mod eficient
conflictele şi implicit pentru dobândirea strategiilor eficiente de reglare
emoţională.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu